Crezând în Isus în privința nevoilor noastre | World Challenge

Crezând în Isus în privința nevoilor noastre

David Wilkerson (1931-2011)September 29, 2020

 

Imaginați-vă că ați fi asistat la vindecare după vindecare, miracol după miracol, la minuni incredibile una după alta. Ați fi căzut în genunchi lăudându-L pe Dumnezeu, nu‑i așa? Probabil că ai spune: „Nu mă voi mai îndoi niciodată de puterea vindecătoare și făcătoare de minuni a lui Hristos. De acum înainte, voi avea o credință neclintită în viața mea, indiferent de ce va veni.”

Ucenicii au fost martorii lui Isus hrănind cinci mii de bărbați, plus femei și copii, înmulțind cinci pâini și doi pești. Pe măsură ce au participat la împărțirea alimentelor și au asistat la înmulțirea lor, ne-am gândi că și credința lor ar fi crescut în aceeași măsură. Dar, într-adevăr, Isus le citise gândurile și știa că nu înțelegeau ce se întâmplă. Mesajul miracolelor nu se înscrisese încă în inima și în mintea lor, iar îndoielile i-au urmărit în continuare.

Mai târziu, după evenimentul remarcabil al zilei, îl vedem pe Isus „constrângându-i” pe ucenicii Săi să se urce în liniște într-o barcă. „Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.” (Matei 14:22)

Cuvântul grecesc pentru „i-a silit” înseamnă aici „a constrânge prin rugăciune, forță sau convingere”. Isus își îndeamnă ucenicii în cele mai puternici termeni: „Fraților, urcați în corabie! Mergeți acum!” Isus urma să rămână pentru a Se despărți de mulțime și pentru a-i întâlni pe ucenici mai târziu.

În timp ce se îndepărtau de țărm, mă întreb dacă Isus Își clătina capul uimit, rănit de credința lor nestatornică după tot ceea ce văzuseră. În acel moment, Isus trebuie să fi avut în vedere să facă ceva care să îi aducă pe ucenicii Săi la o credință de neclintit. Ceea ce a făcut a fost dramatic. El a mers pe jos pe mare înspre ei, în mijlocul unei furtuni. Când L-au văzut: „s-au tulburat, spunând: „Este o fantomă!”. Și au strigat de teamă” (Matei 14:26). Dar Isus le-a spus: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!” (14:27)

Ucenicii nu s-au îndoit că Isus ar putea vindeca mulțimile cu o atingere sau un cuvânt. Dar când s-au îndepărtat de mulțimi, au devenit îngrijorați de propriile nevoi și de familiile lor. Însă atunci când Isus a pășit în corabie, credința a început să crească în inimile lor. „Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus și I-au zis: Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” (14:33) În cele din urmă, au început să înțeleagă și, de asemenea, o fundație a credinței a fost zidită în ei.

Download PDF